"Ce-o sa te faci tu fara mine?"

                Toti avem acea persoana fara de care nu putem trai. Este persoana care ne ofera cele mai intense trairi, este persoana langa care ne simtim speciali, persoana fara care viata nu ar mai fi la fel. Acea persoana ne accepta asa cum suntem, nu ne judeca si ne respecta fiecare decizie. Ne incurajeaza la fiecare pas si nu ne spune "hai ca poti!" ci "stiu ca poti!". 
    Dincolo de cuvinte se ascund prietenia, dragostea, intelegerea, simpatia, viata. Cea din urma este cea care ne ofera cat putem duce, iar cand simtim ca nu mai putem avem langa noi acea persoana: persoana cea mai importanta din viata noastra. Este cea care doar privind-o sau gandindu-te la ea te motiveaza. Te motiveaza sa lupti pentru ea, pentru prietenia si iubirea ei. Iti zambeste si te simti in siguranta, te simti fericit, te simti TU. 
  Este persoana care orice ai face nu o poti uita, dar in acelasi timp iti doresti pentru ea tot ce e mai bun, tot binele din lume. Este persoana pe care o pui pe primul plan, chiar si inaintea ta. O iubesti atat de mult incat dimineata cand te trezesti speri ca ea sa aiba o zi minunata, pentru ca stii ca iti va face si tie ziua frumoasa doar sunandu-te sa-ti spuna cat de bine se simte si ce lucruri bune i s-au intamplat. Te hranesti cu bucuria ei, din asta traiesti. Cand simti nevoia sa vorbesti cu cineva, vorbesti cu ea, dar nu trebuie sa-i spui nimic pentru ca prin povestile ei si prin discutiile cu ea te face sa uiti de tot si toate si simti ca nu mai ai nevoie de nimeni altcineva, iar la final pur si simplu ii multumesti ca exista si ca te iubeste asa cum o faci si tu.
    Zambetul ei este raza ta de soare in fiecare zi innorata, iar ochii...ei bine, ochii sunt diamantele sincerei prietenii.
    Ce o sa ma fac eu fara tine? Fara tine nu voi mai fi eu, nu voi mai insemna nimic. 
Te iubesc, A.B!

Dialectul celor fara inima

                        Fiecare om tanjeste dupa putina iubire, putina caldura, putina pasiune, putina nebunie. Trebuie sa fii intr-adevar nebun sa negi acest lucru. Noi suntem facuti din aceste elemente, dar putini le stapanesc cu adevarat. Iubirea este incontrolabila si trage dupa ea pasiunea si lucrurile mici care te ridica pana la cer. Un trandafir, un zambet, o privire, un "buna", un apel, un adevar, o schimbare, un compromis, toate acestea ne pot schimba ziua si pot ajunge sa ne schimbe viata.
             Sunt persoane care au cunoscut dragostea adevarata si o traiesc, bucurandu-se de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, dar exista si persoane care nu au intalnit inca ceea ce i-ar face fericiti si tot ce stiu sa faca este sa judece. Sa judece viata, sa judece iubirea, sa judece persoanele. 
  Intr-o zi, vor fi loviti fara sa se astepte de ceva minunat, ceva ce putini stiu sa pastreze. Bunicii nostri sunt cele mai bune exemple. Ei au ramas impreuna la bine si la greu si iata-i acum, bucurandu-se de copii si nepoti. Se simt impliniti ca au realizat multe in viata, inclusiv familia pe care si-au intemeiat-o. Au muncit din greu, au iubit, au ras, au plans, au trait, totul numai pentru familie si pentru o viata buna. ASTA E IUBIREA ADEVARATA! Nu se cunoaste decat dupa multi, multi ani.
            Toti vrem sa iubim si sa fim iubiti, dar multi dintre noi nu stiu cum sa reactioneze, sau cum sa actioneze. Avem asteptari mari, dar dezamagirile nu vor lipsi daca noi nu satisfacem cumva acele asteptari. Trebuie sa cultivam dialectul iubirii, sa stim sa-l vorbim, sa-l traim! 
    Iubire adevarata este atunci cand traim viata prin alta persoana. Cand binele ei este mai presus de binele nostru.
   Iubire este atunci cand esti dispus sa dai totul stiind ca exista posibilitatea sa pierzi, dar te risti. Poti castiga sau poti pierde. Daca pierzi, inseamna ca viata ta nu se opreste aici, si persoana potrivita va aparea mai tarziu.
       Intai de toate, iubiti-va bunicii, caci de la ei veti invata totul despre dragoste.

Soare

           Tuturor ne este dor de soare atunci cand ploua si cu totii avem nevoie de putina ploaie atunci cand soarele straluceste mult prea puternic. Vremea este imprevizibila, precum sunt si multi dintre noi, dar solutiile nu lipsesc niciodata. Ne gasim pana la urma umbrela ratacita sau ochelarii de soare aruncati pe undeva.
     Problema noastra este ca suntem vesnic nemultumiti si uitam sa ne bucuram si sa pretuim spontaneitatea. Putini dintre noi incep sa danseze in ploaie atunci cand nu au umbrela si deja sunt uzi leoarca neavand ce sa mai faca, multi se adapostesc pana la oprirea ploii cand isi vor continua drumul. Putini dintre noi stau cu fata la soare sa fie mangaiati de razele acestuia, multi merg pe la umbra privind deloc in sus, spre soare, spre cer, spre pasarile ce se bucura de libertatea de sub razele soarelui. Putini mai simt nevoia sa stea afara atunci cand vantul bate puternic si sa ridice bratele, sa inchida ochii si sa-si imagineze ca zboara. Multi stau in casa si se plang. Se plang ca vremea nu este favorabila sau ca pierd ziua din cauza ei.
       O zi pierduta este aceea in care nu ne bucuram de ce ne inconjoara si ne limitam la un mic perimetru. Simturile nu au limite. Putem privi orice, oricand, oriunde, putem oricand sa ne oprim sa ne bucuram de parfumul unei flori, putem de fiecare data cand avem ocazia sa simtim ploaia pe trupul nostru, sa respiram adanc aerul proaspat ce aceasta ni-l aduce, putem privi cum ploaia cade si loveste frunzele copacilor. Putem iubi si ploaia atata timp cat stim ca soarele e in noi. DA, fiecare are o bucatica rupta din soare in el, iar aceasta se vede in stralucirea din ochii fiecaruia. In perioadele friguroase, tanjim atat de tare dupa soare, dupa caldura, dar uitam ca avem asta in noi. Caldura ne tine in viata, dar uitam asta. E vorba de sufletul fiecaruia, care este ca un calorifer instalat inauntrul nostru ce nu inceteaza niciodata sa incalzeasca.
             Te poti simti minunat si cand in jurul tau nimic nu merge bine, trebuie doar sa iti amintesti ca si tu esti o bucatica din soare, iar prin ochii tai o raza ii incalzeste si pe ceilalti. Sunt persoane care pot insemna intreg soarele pentru tine doar privindu-i in ochi, imbratisandu-i deja ei sunt universul tau.
   ~ Viata nu e roz, viata e senina!

Inima sau creierul?

           Mereu apare aceasta dilema. Nu stim niciodata pe cine sa ascultam.
Creierul incearca intotdeauna sa ne protejeze, iar inima vrea mereu tot ce-i mai bine pentru noi, sau pentru ea. De aceea as putea spune ca inima este putin cam egoista, pe cand creierul are grija atat de noi cat si de ea. Dar daca ea nu ar mai fi, creierul nu ar mai functiona, deci avem o problema.
          Eu sunt adepta devizei "ASCULTA-TI INIMA!", insa cateodata as vrea sa-mi ascult creierul pentru ca el se gandeste la toate chiar si la consecinte. Inima te poate face fericit, insa ea se arunca deodata intr-un bazin pe care creierul il vede si gol. El nu vrea sa ne ranim, nu vrea ca inima sa fie ranita. Este ca o relatie reala dintre doi oameni, actorii principali aflandu-se in titlu.
     Creierul are capacitatea de a anticipa lucruri, insa nu poate impiedica inima sa faca ce vrea ea.
  Inca incerc sa-mi dau seama ce e mai bine.
 Inima poate aduce fericire, iar apoi dezamagire, iar creierul dezamageste la inceput prin decizia lui, dar apoi realizam ca e mai bine asa si apare fericirea.
    Eu vreau sa gasesc un numitor comun. Vreau sa le multumesc pe amandoua, Vreau sa fiu fericita si la inceput si la final.

Sa fie asta problema? Faptul ca ne gandim la final inainte sa apara inceputul? Ar trebui sa traim din plin fiecare moment al vietii, pentru ca viata e scurta si nu simtim cum zboara pe langa noi.

Daca...

Daca as fi doctor, as salva multe vieti.
Daca as fi avocat, as fi de partea dreptatii.
Daca as fi profesor, as invata elevii lucruri bune.
Daca as fi profesor, as fi un model pentru elevi.
Daca as fi cantareata, as incanta lumea cu vocea.
Daca as fi jurnalist, as scrie articole sincere.
Daca as fi scriitoare, as scrie tot ce simt.
Daca as fi balerina, as dansa cu sufletul.
Daca as fi presedinte, as face o tara mai buna.
Daca as fi sef de galerie, mi-as da sufletul in peluza.
Daca as fi politist, as fi corecta.
Daca as fi actrita, as transmite emotie.
Daca as fi psiholog, as fi inteleapta si calma.
Daca as fi baiat, m-as purta frumos cu fetele.
Daca as fi caine, mi-as proteja stapanul.
Daca as fi mama, mi-as educa copilul.
Daca as fi fotbalist, as alege intotdeauna cu sufletul.
Daca as fi foc, nu m-as stinge niciodata.
Daca as fi furnica, as cara cea mai mare frimitura.
Daca as fi sofer, as fi intr-o relatie cu masina mea.
Daca as fi pilot, as zbura prin nori.
Daca as fi o floare, nu m-as ofili niciodata.
Daca as fi miliardara, as fi darnica.
Daca as fi antrenor, as tine echipa unita.
Daca as fi pasare, as zbura cat mai sus.

Daca nu as fi eu, nu as fi nimeni!


Sunt prea multi "daca" in viata noastra si prea putine actiuni care sa ne impinga spre indeplinirea viselor. De aici pleaca si intrebarea "ce vrei sa te faci cand vei fi mare?". Aflam intr-adevar cu putin timp inainte sa devenim ceea ce vrem.